Dimineaţa când m-am trezit şi încă eram în pat, eram deja pe jumătate trezită aş putea spune, am simţit într-un mod foarte special prezenţa entităţilor angelice care parcă se adunau în vederea unei mari serbări, a unei sărbători. Am sesizat prezenţa unei întregi legiuni angelice şi o stare specială euforică. Atunci când am pornit să vin spre spirală şi am ieşit în stradă am simţit că totul este altfel, florile aveau o luminozitate aparte, totul era foarte, foarte frumos. M-am simţit foarte fericită şi într-o stare magică. Am fost profund fascinată de felul entităţilor angelice de a se pregăti pentru acest eveniment pentru ca într-adevăr să ne poată fi de folos, de ajutor tuturora. Totodată am resimţit într-un mod aparte, foarte special efectul amestecului de plante de leac care m-au transformat şi m-au pregătit şi am simţit stările corespunzătoare.

În timpul meditaţiei în spirală am avut anumite stări, dar cu intermitenţe, deci nu cursiv. Nu ştiu exact din ce motiv s-a petrecut exact aşa. Am avut o trăire foarte specială de euforie profundă şi o stare de fericire. Am trăit o stare de a deveni o fiinţă dumnezeiască sau îndumnezeită. Am simţit şi totodată am şi văzut subtil cum cerurile s-au deschis şi de acolo s-a revărsat asupra întregului teren de spirală o lumină vindecătoare sublimă care ne-a inundat, ne-a infuzat pe toţi. La nivelul pieptului am simţit apariţia şi chiar acumularea unui anumit fel de nectar subtil şi chiar la nivelul sânilor am simţit că acest nectar mă umple, avea o consistenţă asemănătoare laptelui. Pentru mine această trăire a fost inedită, absolut nouă şi foarte deosebită. Acest nectar avea un gust uşor dulceag foarte, foarte plăcut şi m-a impregnat inclusiv la nivelul sufletului. Totodată am trăit starea în care mi-era clar că bunul Dumnezeu ne ţine pe fiecare în parte în mâinile Sale şi chiar ne îmbrăţişează. Fiecare stare, fiecare trăire era foarte, foarte frumoasă, minunată şi foarte specială pentru mine.

Lângă mine pe un scaun era aşezat un bărbat bolnav. Şi L-am rugat pe Dumnezeu să îl ajute pe acest bărbat în procesul vindecării sale. La un moment dat m-am regăsit proiectată în afară în plan subtil şi am sesizat prezenţa lui Isus şi a lui Dumnezeu. Şi am văzut din această perspectivă cum acest bărbat era culcat înaintea mea şi am simţit cum parcă Isus mă ajută, mă susţine ca inclusiv prin fiinţa mea vindecarea acestei fiinţe umane, a acestui bărbat să se petreacă într-adevăr. Această trăire a fost specială pentru mine, deoarece intuiesc că de fapt a fost ca un semn, o lumină care mi-a indicat ce anume este necesar să trezesc în fiinţa mea. Spun acestea deoarece am conştientizat şi am simţit în fiinţa mea o anumită lipsă – credinţa aceea cât un bob de muştar, cum zicea şi Grieg citându-L pe Isus, pentru ca aceasta vindecare să se fi putut produce prin fiinţa mea. Şi din acest motiv am simţit că încă nu sunt pregătită, încă nu sunt gata pentru a contribui la un asemenea proces de vindecare.

Grieg, te rog frumos dacă se poate să ne exemplifici într-o meditaţie cum anume este această stare când într-adevăr crezi în Dumnezeu. Astfel încât prin această exemplificare transformarea mea să devină şi mai completă, să pot simţi şi să pot înţelege exact esenţa acestei realităţi a credinţei.

Îţi mulţumesc cu inima plină de recunoştinţă pentru toate darurile şi pentru toată graţia pe care o reverşi asupra noastră şi pentru tot ce pot să experimentez aici, în această tabără.

Mulţumesc.

G.T., anul 19, Odorheiu Secuiesc