Medicina tradiţională afirmă că bolile au cauze de natură subtilă

O parte foarte importantă din cultura umanităţii o constituie cunoştinţele medicale. Există două cazuri de cunostinţe tradiţionale care s-au transmis aproape complet până astăzi, s-au dezvoltat de-a lungul timpului şi sunt folosite în continuare cu succes: medicina chineză şi ayurveda (tradiţia medicală indiană, în traducere ”știința vieții”). Ambele tratează omul considerându-l o structură complexă, formată dintr-un corp fizic şi un corp de natură subtilă, iar diagnosticul este pus ţinând cont de funcţionarea acestui corp de natură subtilă. În plus, ambele tradiții medicale pun accentul pe latura de prevenţie şi pe păstrarea unei calităţi a vieţii care să permită să fie eliminate influenţele nocive de natură subtilă, cele care sunt considerate, după cum vom vedea, ca fiind adevăratele cauze ale bolilor.

În ayurveda se consideră că boala apare în corp odată cu perturbarea energiilor, perturbare care este cauzată de percepţii greşite pe care le avem în legătură cu mediul înconjurător, sau cu alte cuvinte de atitudini în dizarmonie cu natura. La baza tuturor acestor percepții greșite este pusă ignoranţa: ignorarea bunului simţ, ignorarea semnalelor primite prin cele cinci simţuri şi ignorarea ritmului natural al vieţii. De exemplu se recomandă să mâncăm atât cât ne este foame, doar ceea ce are un gust plăcut, fără să exagerăm în nici un fel şi respectând, pe cât posibil, orele de masă. Folosind plante, minerale sau diferite preparate specifice, tratamentul ayurvedic caută să armonizeze aceste energii subtile din corp.

Medicina tradiţională chineză consideră că o cauză majoră a tuturor bolilor o constituie emoţiile negative (mânia, frica sau tristeţea), deoarece ele își au originea în organul energetic ”inimă”, iar manifestarea lor în exces cauzează activităţii acestuia. De aceeaşi observaţie de bun simţ se ţine cont şi în medicina modernă occidentală, care le recomandă celor cu afecţiuni cardiace să evite emoţiile puternice.

O altă sursă a dezechilibrului energetic generator de boală o constituie, potrivit medicinei tradiţionale chineze, influenţele exterioare corpului, care sunt toate  asimilate unor energii subtile în exces: vântul şi căldura – exces Yang, sau frigul şi umiditatea – exces Yin.

În medicina tradiţională chineză tratamentul este constituit cel mai des din plante, acupunctură şi exerciţii fizice menite să echilibreze energiile din corp şi astfel să restabilească funcţionarea normală a organelor interne. Tehnicile specifice de qigong, tai-chi sau yoga pot conduce nu doar la păstrarea unei sănătăţi de invidiat până la vârste foarte înaintate, dar şi la unele performanţe aparent supra-umane prin controlul perfect al energiilor corpului.

Maestrul qigong Zhou Ting-Jue, născut în 1934, poate genera cu palmele o temperatură de 94ºC, măsurată cu camere infraroşii, şi l-a tratat prin echilibrare energetică chiar şi pe Dalai Lama. Datorită rezultatelor obţinute şi a recunoaşterii lui internaţionale, este considerat ca parte a tezaurului naţional chinez.

Neuropeptidele doctorului Pert

Legătura între starea psiho-emoţională şi starea fizică a omului a fost sesizată din cele mai vechi timpuri, astfel incât pentru descrierea ei există expresii larg răspândite în cultura populară: ”inimă grea de supărare”, ”împietrit de frică”, ”galben de ciudă”, ”verde de invidie”, ”a avea o greutate pe inimă” etc.

Odată cu dezvoltarea ştiinţei au apărut şi cercetări asupra acestei conexiuni. Unul dintre primii cercetători a fost John Hunter (1728-1793), care a observat că atacurile sale de angină pectorală apăreau aproape de fiecare dată când mintea sa era agitată.

Un salt enorm s-a produs apoi odată cu descoperirea modului de acţiune a neuropeptidelor, supranumite ”moleculele emoţiei” de către dr. Candace Pert, fondatoare a unei ramuri noi a medicinei, denumită ”medicină corp-minte”. Astfel s-au pus bazele unui nou model al creierului şi al modului în care activitatea corpul fizic este influenţată de gândurile şi sentimentele noastre. Neuropeptidele sunt molecule de tipul proteinelor, prin care creierul comunică în corp diferite mesaje chimice. S-a descoperit că astfel sunt influenţate memoria, comportamentul social, foamea, reproducerea sexuală, metabolismul și multe altele. În funcţie de starea psihică a individului sunt generate tipuri de neuropeptide specifice diferitelor organe interne, sistemului reproducător, digestiv, imunitar etc.

Orice stare psiho-emoţională prelungită determină un răspuns fiziologic prelungit, care va avea un efect remanent şi care poate determina, în cazul sentimentelor distructive, apariţia stării de boală. S-a constatat, de exemplu, că sistemul imunitar este foarte uşor afectat de stresul chimic cauzat de stările psihice negative.

Dr. Bruce Lipton, celebru biolog american contemporan, a mers mai departe pe ideea influenţei emoţiilor asupra organismului, susţinând că ADN-ul cu care ne naştem poate fi modificat cu ajutorul gândurilor şi emoţiilor noastre. Implicaţiile acestei idei sunt atât de profunde şi de vaste încât, pe bună dreptate, este considerată o idee revoluţionară, cu atât mai mult cu cât cercetări riguroase făcute în domeniul psiho-neuroştiinţelor par să o susţină.

La originea stării de sănătate sunt energiile pe care le-am angrenat prin gândurile noastre

Chiar dacă tradiţiile medicale verificate în decursul miilor de ani de utilizare sau cercetările moderne realizate în domeniul psiho-neuroştiinţelor nu sunt încă predominante în modul în care se pun diagnostice şi se prescriu tratamente, totuşi trebuie, ca oameni înzestrați cu inteligenţă și bun simț, să ţinem cont de dovezile care sprijină toate aceeaşi idee: gândurile noastre fac să se acumuleze în corp anumite energii corespondente, iar acestea influențează apoi starea noastră de sănătate.