Chiar puţin înainte să încep să fac consacrarea am simţit o coloană de energie foarte intensă, chiar foarte densă care m-a străpuns fulgerător din creştetul capului până în tălpi şi chiar o percepeam foarte acut, ca şi când ar fi avut să zic vreo 20 cm diametru, aşa de mare şi de intensă. Dar foarte densă, o energie foarte densă. Şi aproape m-a ameţit un pic.
După aceea, înainte să înceapă spirala, am ascultat relatarea colegei noastre pe care a expus-o Andrei şi m-a impresionat foarte tare, pentru că am putut percepe, prin empatie probabil, anumite stări pe care ea le-a avut şi m-a impresionat şi mi-a plăcut. Şi m-am concentrat şi eu asupra problemelor pe care mă gândeam că vreau să le rezolv. La mine a fost un aspect pe care l-am descoperit în tabără, când am citit materialul de vacanţă despre entităţile subtile parazite.
Aveam în ultimii ani anumite probleme de sănătate pe care nu mi le explicam, care au apărut brusc după moartea bunicii mele şi anumite manifestări pe care nu le puteam înţelege la mine în totalitate. Înainte de moartea bunicii mai avusese loc în viaţa mea un anumit eveniment care m-a traumatizat foarte tare şi bănuiesc, adică asta a fost presupunerea mea, că în aceste ocazii s-au agăţat de aura mea anumite entităţi parazite. La bunica bănuiesc că au fost fragmente, cum se spune şi în carte, că au fost anumite fragmente din corpul ei astral. La priveghi eu am stat două zile lângă ea, nu plecam decât să mă spăl şi atât. Şi să mănânc eventual. Şi după aceea am simţit o durere foarte intensă de cap. Simţeam că nu mai suport să mai stau în preajma corpului ei. Şi după aceea au început anumite manifestări, anumite afecţiuni ginecologice pe care nu mi le explicam şi pe care bunica le-a avut toată viaţa ei.
Aici la spirală m-am gândit şi m-am rugat lui Dumnezeu înainte de spirală să mă ajute să elimin, dacă există într-adevăr aceste fragmente sau chiar entităţi parazite subtile în structura mea subtilă, să mă ajute să le elimin, pentru că ele mi-au creat diverse probleme de sănătate. În timpul spiralei, chiar la început am sesizat cum văd un fel de corp alb-albăstrui la mine şi pe corpul acela era o cavitate în zona organelor genitale şi chiar în carte se spune că anumite entităţi tind să se cuibărească în această zonă la femei. Şi chiar la ultima spirală de la Herculane am avut senzaţia atunci că aveam o pată întunecată în zona respectivă şi în timpul spiralei pur şi simplu a fost luată de fluxul de energie alb-strălucitoare din timpul spiralei şi a dispărut în lumină. Numai că rămăsese ceva acolo care încă îmi crea probleme. După spirala de la Herculane am început să mă simt mult mai bine. Dar acum am sesizat că era acolo ca un fel de cavitate şi, cum mă uitam la cavitatea aceea, am sesizat că din centrul spiralei, din dreptul stâlpului din mijloc, deci din direcţia aceea a venit, a apărut ca un fel de stea, ca un fel de lumină destul de mare. N-aş putea să apreciez, cred că avea cam 10 cm diametru, sau ceva de genul acesta. Şi s-a cuibărit instantaneu în cavitate. Ca şi când ar fi fost atrasă de cavitatea aceea pe care eu o sesizam în zona organelor mele genitale şi a îmceput să mă încarce cu lumină. A început să se extindă şi după aceea am sesizat cum din ea a început să se extindă pe corpul meu subtil, pe corpul pe care îl vedeam cu ochii închişi, ca un fel de apă. Un fel de apă aurie, cu vinişoare aurii, care a început să se răspândească şi simţeam cum îmi vindeca, îmi alina toată zona aceea şi a umplut toată zona respectivă. După aceea a început să se răspândească în întregul trup, mai bine zis pe întregul trup, că nu pătrundea şi înăuntru. Şi s-a răspândit din ce în ce mai mult. Când a ajuns în zona ficatului am sesizat acolo că aveam senzaţia că mai există anumite resturi la nivelul stomacului şi ficatului, pentru că mereu aveam probleme cu fierea, cu ficatul, şi am sesizat că acolo era o zonă întunecată pe care lumina aceasta, apa aceea luminoasă o alina şi îndepărta aceste probleme. La un moment dat chiar am avut senzaţia că stomacul meu devenise un fel de soare luminos şi proiecta lumină asupra vezicii mele biliare. La un moment dat am văzut cum de fierea mea era agăţat un fel de şerpişor negru care se ţinea „cu dinţii” de fierea mea. Un şerpişor subţire şi ciudat, care nu vroia să dea drumul.
Vedeam în acelaşi timp, în timpul spiralei, cum lumina devenea din ce în ce mai intensă. Aşa de intensă că era orbitoare şi extraordinar de pură. La un moment dat, fără să-mi dau seama, am păşit în afara bucăţelei de pânză şi aveam senzaţia că parcă mă aflu deasupra unei prăpăstii, parcă stau în aer deasupra unei prăpăstii. Şi când am deschis ochii am văzut că nu mai eram pe pânză. M-am întors înapoi pe pânză şi mă simţeam în siguranţă acolo, pe bucăţica de pânză.
Ce m-a impresionat foarte, foarte tare, a fost faptul că lumina era extrem de intensă şi se simţea la primele melodii. Simţeam că fiecare melodie, asta am uitat să precizez, că fiecare melodie pentru mine modula energia într-un anumit fel. Chiar sesizam cum fiecare sunet purta energia către noi într-un anumit fel, o structura într-un anumit fel și chiar îi dădea o anumită frecvenţă de vibraţie şi de la melodie la melodie energiile erau altfel, stările erau altfel.
La un moment dat energia din centrul spiralei a devenit atât de intensă încât pur şi simplu s-a întins aşa ca un corp deasupra noastră. Dar înainte de asta sinţeam acolo o stare foarte densă şi mă întrebam ce este asta şi mi-am dat seama că era concentrarea lui Grieg. Era câmpul de concentrare al lui Grieg care focaliza energiile şi deschisese practic un portal prin care pătrunsese această lumină şi energie. Aşa am perceput eu. Am perceput că parcă se deschisese un portal deasupra mijlocului spiralei prin care pătrundea o energie extraordinar de rafinată, de fină, de clară, de frumoasă, și foarte, foarte curată. Şi la un moment dat această lumină şi energie s-a răspândit şi a cuprins întreaga spirală.
Între timp, eu încercam să scap de şerpişorul acela care nu vroia deloc… La un moment dat chiar aveam senzaţia că bate un vânt la nivel subtil care avea chiar sensul spiralei, sensul yang, şi care adună tot felul de resturi şi de mizerii de prin aurele noastre şi entitatea asta nu vroia deloc să se lase luată de vânt. Stătea agăţată acolo şi la un moment dat i-am spus: „Bine, vrei neapărat?” Chiar m-am şi amuzat un pic, era ca în filme: „Do you want a piece of me?” şi am zis: „Poftim, ia bucăţica şi pleacă!” şi mi-am imaginat că am rupt o bucăţică din corpul subtil şi am lăsat-o să plece cu ea. Şi în locul care a rămas gol (în momentul acela chiar era melodia cu naiul) am perceput cum sunetele acelea ale naiului s-au manifestat ca nişte şuvoaie de lumină spiralate care s-au focalizat exact în locul unde rămăsese locul gol şi am simţit cum curge acolo ca un fel de sevă, exact ca atunci când rupi o creangă dintr-un copac şi imediat se umple cu sevă, ca să se vindece locul. Exact aşa am simţit: o energie densă care a umplut locul respectiv.
Şi după aceea rămăsesem într-o stare extraordinar de frumoasă. Mă simţeam din ce în ce mai curată, simşeam că gata, scăpasem de toate ciudăţeniile şi de toate lucrurile urâte din aura mea. Şi am avut exact această stare şi atunci am realizat de ce a spus şi colega noastră că a simţit această rezonanţă cu perfecţiunea. Şi într-adevăr, mă simţeam perfectă în momentul acela. Aveam senzaţia că sahasrara devenise o floare imensă care înflorise extraordinar de frumos pe creştet şi parcă aveam un sombrero uriaş în formă de floare de lotus. Era ca un nufăr. Eu după aceea mi-am dat seama că era un lotus. Şi după aceea am văzut cum şi ceilalţi centri de forţă încep să înflorească, ca nişte flori de nufăr sau de lotus mai mici. Şi mă simţeam extraordinar de armonioasă şi de perfectă. Mă simţeam perfectă.
La un moment dat mă tot uitam la energia aceea extraordinară care se manifesta asupra noastră şi m-am întrebat „Dar unde sunt îngerii? Unde sunt prietenii mei îngerii?” Şi în momentul în care am conştientizst unde ar putea ei să fie, i-am văzut. N-am văzut foarte mulţi, mă rog, după cum rezonez şi eu. Am văzut câţiva îngeri care veneau şi coborau în spirală, ieşeau, parcă luau ceva şi ieşeau şi tot aşa. Era un fel de du-te-vino. Şi la un moment dat chiar am avut viziunea unui înger care proiecta lumină asupra unei fiinţe anume şi atunci m-am gândit la arhanghelul Gabriel, care este preferatul meu. Şi a venit. A venit în faţa mea. Bine, nu i-am văzut faţa. Era o lumină foarte intensă, vedeam nişte trăsături vag masculine, dar i-am recunoscut prezenţa după rezonanţă. După rezonanţa afectivă. La un moment dat mă gândeam „Oare chiar e aici, sau mintea mea îmi joacă feste?” şi am simţit cum Anahata mea a vibrat aşa, parcă-mi spunea „Sunt aici”.
La fiecare melodie, nici nu-mi mai aduc aminte – au fost atât de multe şi atât de frumos totul că multe lucruri cred că îmi scapă acum.
Apoi, la un moment dat, la melodia aceea cu femeia care era în orgasm, am sesizat cum dintr-o dată, începând din swadisthana chakra, trupul meu şi toate chakrele deveneau foarte, foarte luminoase. Erau nişte vortexuri perfecte de lumină. Dar o lumină foarte fină, foarte elevată, foarte frumoasă.
Înainte de asta am perceput cum stăteam acolo toţi în spirală şi era cortul acela de lumină densă şi foarte intensă asupra noastră, am perceput cum dintr-o dată din pământ au ieşit nişte creaturi, nu ştiu cum să le numesc, nişte umbre şerpuitoare care au alunecat pe aura mea în sus şi s-au dus… Am sesizat că deasupra capului meu se crease un fel de tunel de lumină şi au lunecat pe aura mea şi au dispărut în acel tunel de lumină. Şi începusem să mă gândesc: „Doamne, dar trezim şi morţii aici, ce se petrece?” Era foarte, foarte intens şi cortul acela de lumină s-a transformat, la un moment dat a devenit atât de intens şi era atât de multă energie încât s-a transformat într-o sferă. A explodat – ca să zic aşa – într-o sferă de lumină din care o parte se afla în pământ.
Au fost multe stări. Ştiu că la un moment dat chiar sesizam că pe corpul acela alb-albăstrui cavitatea aceea s-a închis, deci a dispărut complet. Şi chiar şi zona de la nivelul ficatului şi stomacului, unde percepeam umbra, la fel, a dispărut complet. Şi au mai fost încă mai multe manifestări, dar acum nu-mi aduc aminte de toate. O să le pun pe hârtie acasă.
Dar spre sfârşit am sesizat că începuse să se restrângă lumina şi deja se retrăgea la ultimele 3-4 melodii, deja se restrângea câmpul şi deja stările nu mai erau pe verticală, erau pe orizontală. Ca şi când ne alina, ne întorcea încet, încet în trupurile fizice. Mă simţeam ca un copil care fusese purtat de îngeri prin tot felul de paradisuri, prin tot felul de locuri minunate şi după aceea este adus încet, încet şi pus cu delicateţe în pătuţ, în trupul lui fizic. Şi chiar am avut stări din acestea în care m-am simţit extraordinar de pură şi de gingaşă şi de o inocenţă ca un copilaş zglobiu.
Apoi m-a impresionat că a apărut o stare – aveam senzaţia că era Krishna între noi şi chiar Durga. La un moment dat mi-a apărut viziunea unui leu adormit. Şi m-am gândit „Dar ce să caute un leu aici? Ce poate să caute un leu de lumină”? Şi după aceea mi-a explodat în minte ideea „Păi leul este vehicului Durgăi”. Şi am perceput (asta era înainte să se restrângă câmpul) cum era o lumină foarte intensă, o conştiinţă care veghea asupra noastră şi ajuta la eliminarea tuturor urâţeniilor care plecau din aurele noastre.
Şi chiar la un moment dat a fost un punct în timpul spiralei, nu-mi aduc aminte exact când, în care am avut senzaţia că parcă din centrul spiralei s-a exercitat un fel de forţă de sucţiune care a tras din noi tot felul de mizerii, dar lucrurile acelea care erau trase din noi nu erau trase şi prin trupurile celor din faţă, ci parcă le ocoleau, nu ştiu cum să explic. Ce era scos dintr-o fiinţă ajungea direct în centru, fără să treacă prin trupurile celor din faţa lui. Apoi la sfârşit l-am simţit puternic pe Krishna. I-am simţit prezenţa, am perceput culoarea lui şi aveam senzaţia la un moment dat că ne aflăm sub un cort din pene de păun care se restrânge într-un mod foarte rafinat.
Iar la sfârşit de tot, la ultima melodie, aveam senzaţia că între noi energiile circulă sau o conştiinţă circulă printre noi energetic şi ne mângâie pe toţi şi ne alintă. Şi când s-a resorbit mi-au rămas în minte aceste cuvinte: „Ne vom revedea”. M-am întrebat ce înseamnă asta. Cine mi-a spus „Ne vom revedea”? Şi m-am gândit apoi, mi-a venit ideea în timp ce mă tot gândeam la asta, că poate a fost un mesaj de la Grieg. Doar el poate să confirme acest lucru. Dar era un mesaj pentru noi toţi, nu numai pentru mine.
Chiar în timpul uneia dintre ultimele melodii am avut senzaţia, când era melodia aceea cu ploaia, că mă umplu de floricele. Eram floricică lângă floricică şi ploaia aceea îmi uda toate floricelele şi mă făcea să mă simt foarte fericită.
Şi la conştientizare am simţit cum coborau energiile şi atributele dumnezeieşti de care spunea Grieg şi veneau în flux şi în valuri.
Au fost multe trăiri frumoase. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce-a manifestat pentru noi în seara aceasta şi-ţi mulţumesc Grieg pentru tot, că L-ai lăsat pe Dumnezeu să se manifeste atât de copleşitor prin tine şi sper să ne revedem în viaţa asta. Te iubim! Mulţumim mult.
S.P., anul 24, București
Comentarii recente